O foarte veche poveste evreiască cu tâlc, venind din vremurile antichităţii timpurii, ne spune că „trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi: un rob care a început să împărăţească; un nebun care are pâine din belşug; o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpâna sa”. Câte dintre aceste descrieri străvechi, stigmatizatre timp de milenii, se regăsesc în societatea românească de azi? Toate! Şi ţara rezistă!

În antichitatea greacă, puterea aparţinea celor „mai buni”, sau cel puţin asta se urmărea. De aici şi termenul de „aristocraţie”, a cărui origine greacă ne trimite la două cuvinte cu adâncă semnificaţie isorică şi simbolică: „aristos”, însemnând „mai bun”, şi „cratos”, „putere”. În inversarea de valori în care s-a prăbuşit România, aristocraţia, puterea celor „mai buni”, a fost înlocuită cu opusul ei, „kakocraţia”, puterea celor „mai răi”, de factură negativă. Acest din urmă cuvânt vine tot din lumea greacă, fiind compus din „kakos”, însemnând „mai rău”, „mai prost”, şi „cratos”, „putere”.

Odată aflat sub regimul „kakocraţiei”, nu mai miră pe nimeni abundenţa de nebuni aflaţi în fruntea bucatelor, fără să irite sau să revolte pe cineva. Foarte în vogă au devenit modistele suculente pasate de la unii la alţii, şi apoi lipite de vreun naiv doritor de imagine şi succes social; sentimentul său de mândrie este hrănit de succesiunea reputaţiilor îndoielnice care împodobesc panoplia cocotei cel ţine de braţ. Deci, o femeie dispreţuită care se mărită a devenit evenimentul monden, exemplu servit tinerelor în căutare de aranjament social.

Apoi, despre secretarele sau funcţionarele „cu ştaif”, care se pricopsesc prin substituire cu reşedinţa şi averea şefului şi uneori, în cazuri mai nefericite, cu copiii acestuia, dar ce mai contează când mai urci o treaptă socială. Şi de aici adevărul proverbului iudaic „când o roabă o moşteneşte pe stăpâna sa”, care inspiră la noi telenovele foileton sau teme de roman comercial.

Când robul ajunge să împărăţească şi bufonul să-i împartă bucatele iar cocotele ajung VIP-uri, travestite în romanciere, pictoriţe şi poate, curând, academiciene, deoarece licenţele şi doctoratele oricum au preţul scăzut de la o vreme, ei bine, acea societatea este în pragul colapsului. Iar anticii ştiau ei ce ştiau când avertizau fără echivoc asupra elementelor care pregăteau prăbuşirea. Latinii spuneau la vremea lor să nu aruncăm mărgăritarele porcilor că le iau drept grăunţe, deoarece nu este permis boului ce-i este permis lui Jupiter. Astăzi, inversiunea valorilor certifică o tristă realitate: ceea ce i se permite boului nu-i mai este permis lui Jupiter, adică intelectualului rafinat!

România este un mister cum mai supravieţuieşte adunată instituţional în faţa mecanismului cauzator de cangrenă socială şi spirituală; probabil că totul se manifestă inerţial, într-un mimetism al timpurilor apuse de mult, devenit astfel tot mai grotesc, băşcălios şi neputincios.

Un articol preluat de aici (autor: Adrian Majuru)

1,043 total views, 0 views today