Unul dintre cele mai fascinante mistere care a fost documentat inca din cele mai vechi timpuri este acela al oamenilor care se teleporteaza spontan la mari distante. Desi teleportarea a fost demonstrata stiintific in laborator, la nivel de particule atomice, oare cum gasim explicatii in cazurile transportului spontan si instantaneu ale unor oameni? In cele ce urmeaza voi prezenta cateva cazuri, din care cel mai recent s-a petrecut in octombrie 2017.

In anul 1687, in provincia North Cornwall din Anglia a fost consemnat cazul unui tânăr servitor pe nume Jacob Mutton care slujea in casa Rectorului de Cardinham, William Hicks. In seara zilei de 8 mai 1687, Jacob se pregatea de culcare cand a auzit o ciudata voce care parca spunea „So Hoe, So Hoe, So Hoe”, repetand la nesfarsit. Cautand in jurul sau sursa acestei misterioase voci, care parea ca suna ca dintr-un vas gol, Jacob si-a dat seama ca provenea din zona ferestrei. Privind pe fereastra el nu a vazut pe nimeni, si ar fi fost ciudat sa vada ceva deoarece fereastra se afla la o inaltime de 5 m de sol. Acesta este ultimul detaliu de care el isi aminteste inainte de a disparea misterios.

In dimineata urmatoare, cand Jacob nu putea fi de gasit, stapanul casei a ordonat cautarea, dar a fost gasita doar o bara de metal cazuta la sol, bara care fusese fixata in dreptul ferestrei, prin constructie.

Curand s-a aflat ca Jacob a fost gasit la o distanta de 40 km departare in apropierea orasului Stratton, fiind intins la sol inconstient pe un drum secundar. El strangea puternic cu mainile una din barele de la fereastra camerei sale. Jacob era ametit si nu-si putea aminti ce s-a petrecut cu el, si s-a declarat neincrezator ca se afla la o asa mare departare de casa, intr-o zona unde nu mai calatorise pana atunci.

Odata adus acasa, toti au observat ca tanarul isi schimbase comportamentul, acum fiind linistit si contemplativ, in contrast cu firea sa joviala si jucausa de dinainte de eveniment. Cand a fost intrebat ce s-a petrecut cu el, a raspuns ca un om inalt l-a luat pe deasupra terenului, ca si cum zbura. Nici pana astazi nu s-a gasit o explicatie exacta a teleportarii tanarului Jacob.

In anul 1926 s-a petrecut un alt caz asemanator, de data aceasta fiind implicata inotatoarea franceza Simone LaVille care tocmai incerca sa traverseze Canalul Manecii aflat intre Anglia si Franta. Conform rapoartelor ambarcatiunii de salvare care o insotea, in timp ce Simone inota prin apele Canalului a inceput sa dispara gradat, ca si cum era stearsa din aceasta realitate, pana a disparut complet, sub privirile panicate ale echipajului ce o supraveghea.

Imediat a inceput o cautare masiva, dar femeia nu a putut fi gasita in zona, si nimeni nu isi putea explica cum a fost posibil sa dispara gradat sub privirile celor 18 membri ai echipajului barcii de salvare.

Ea a fost gasita 3 ore mai tarziu intr-un mic lac dintr-o ferma in apropiere de Londra, fara vreo explicatie si fara sa-si aminteasca cum a ajuns acolo.

Un alt caz ciudat s-a petrecut in 1959 cand un barbat din localitatea Bahia Blanca din Argentina conducea pe drumul spre casa, intorcandu-se dintr-o calatorie de afaceri. Conform celor declarate de el, a predat camera receptionerului in hotelul in care se cazase si apoi s-a urcat in masina sa pentru a pleca. Imediat dupa ce a pornit motorul, masina a fost invaluita de o ceata alba densa care parea ca vine de nicaieri. El a privit pe fereastra dar nu a reusit sa vada nimic prin ceata laptoasa, si la un moment dat el crede ca a lesinat pentru ca sa se trezeasca pe un camp, in picioare, fara sa stie unde este masina sa, si nici hotelul de unde tocmai iesise cu putin timp inainte.

Barbatul uluit si dezorientat a mers apoi ajungand la un drum murdar unde a reusit sa opreasca un camion facand insistent semne cu mana. Intreband soferul daca poate sa-l duca pana la Bahia Blanca, acesta s-a aratat profund uimit deoarece ei se aflau acum in apropiere de Salta, la o distanta de 950 km departare de Bahia Blanca. Barbatul profund tulburat s-a uitat la ceasul sau de mana si a constatat cu stupoare ca trecusera numai cateva minute de cand iesise afara din hotel pentru a intra in masina sa care fusese invaluita de ceata misterioasa.

Soferul de camion l-a condus pana la cea mai apropiata sectie de politie unde acesta a declarat ceea ce i se petrecuse. Politistii il priveau foarte sceptici, dar cand au contactat telefonic hotelul unde el fusese cazat, receptionerul a confirmat ca barbatul isi predase camera nu cu mult timp in urma. Masina barbatului a fost gasita in apropiere de hotel cu motorul inca pornit. Oare cum a fost posibil ca acest barbat sa se teleporteze la o asa de mare distanta?

Tot din Argentina, insa in anul 1968, vine cazul unei fetite de 11 ani pe nume Graciela del Lourdes Cimenez care in vara acelui an se juca cu prietenii ei in orasul Cordoba. La fel ca in cazul anterior, fetita a spus ca a fost invaluita de o ceata densa de care nu putea scapa. Uimita si inspaimantata, Graciela a incercat sa o ia la fuga prin ceata groasa in directia unde ea stia ca se afla casa sa. Insa in loc sa ajunga acolo, ea s-a trezit ca se afla in mijlocul unei piațete dintr-un oraș, deși nu era nici un oras in apropiere de casa sa. Graciela s-a dus imediat la prima casa din apropiere si cand i-a intrebat pe stapanii casei unde se afla, a ramas uimita sa auda ca se afla la 160 km distanta.

Ceva mai recent, in noiembrie 2000, un barbat pe nume Ralph Morily a declarat ca in timp ce el si sotia sa se aflau in casa lor din Miami (Florida, SUA) a aparut de nicaieri un barbat in bazinul lor de jacuzzi. Atunci cand l-au intrebat cum a ajuns acolo, acesta era uimit si confuz declarand ca el tocmai plonjase intr-o piscină a unui hotel aflat la o departare de 13 km pentru ca sa se trezeasca ca iese la suprafata in bazinul de jacuzzi al acestui cuplu.

Intreaga intamplare a fost confirmata de sotia si copiii barbatului care au declarat ca l-au vazut plonjand in piscina hotelului dar nu a mai iesit, ei anuntand politia pentru a-l cauta. Ei au fost informai apoi ca politia l-a gasit in bazinul de jacuzzi al unui cuplu aflat la 13 km departare.

In data de 12 iunie 2008, un fost ofiter din armata rusa ce isi desfasurase activitatea in Kazahstan, a povestit, sub numele de Pavel, pe un forum intamplarea prin care a trecut. Se petrecea in anul 1967 cand planuia sa se intoarca la Moscova facand o calatorie de 3800 km. Iată ce a scris el:

Trenul de acolo si până la Moscova face 3 zile si jumatate. La 5 dupa amiaza am iesit din comandament cu documentele permisiei mele. Inca nu imi fusesera date documentele pentru calatoria cu trenul. Locotenentul Tihoncik era pe motocicleta lui Java si s-a oprit langa mine intrebandu-ma daca vreau sa ma urc. Ceea ce am si facut dar imediat am fost inconjurat de intuneric. Eram uimit si nu stiam ce se petrece, cand am auzit o voce de femeie ce spunea „Mai usor cu cizmele alea! Aici nu e Vietnam!”.

Imi revine capacitatea de a vedea si imi dau seama ca ma gasesc in Moscova in apropiere de o statie de metrou aflata langa cladirea unde locuieste familia mea. Ora este 8 seara – diferenta de fus orar intre Kazahstan si Moscova este de 3 ore. Cu mare bucurie alerg spre casa. Nu am nici-un document de transport asupra mea.

Ultimul si cel mai recent caz care se afla inca sub investigatie oficiala este cel petrecut in Africa de Sud in octombrie 2017. Un batran infirm in varsta de 61 de ani fusese operat de urgenta in zona abdomenului, dupa care se afla pentru refacere la Spitalul Stellenbosch din Cape Town. Batranul se afla sub atenta supraveghere a unei asistente medicale care urma sa ii schimbe pansamentul din zona abdominala. Ea a iesit din camera unde se afla batranul invalid pentru a reveni cu cateva pansamente sterile, fiind uimita la intoarcere ca pacientul disparuse din pat. Asistenta lipsise mai putin de un minut. Profunt uimita, stiind ca pacientul este infirm si tocmai suferise o interventie chirurgicala in zona abdominala, era imposibil sa se ridice din pat, nu avea cum sa dispara in câteva zeci de secunde. Era ca si cum pacientul a disparut instantaneu.

In urmatoarele ore a fost demarata o cautare riguroasa in tot spitalul, dar pacientul nu a fost gasit decat 13 zile mai tarziu, decedat. Corpul lui se afla intr-o nișă îngustă și destul de inaccesibilă între plăcile de plafon fals dintr-o anexa a spitalului. Nimeni nu a putut sa explice cum a fost posibil ca un batran invalid si recent operat sa ajunga acolo. Singura optiune pare a fi teleportarea. Povestea a fost confirmata de Ministrul Sanatatii din provincia Western Cape, domnul Mark van der Heever, si inca se desfasoara cercetari si verificari.

Toate aceste cazuri mai mult sau mai putin ciudate sau credibile ne fac sa ne gandim ca in timp ce oamenii de stiinta cauta sa realizeze teleportarea diferitelor obiecte prin mijloace tehnologice, reusind deocamdata sa teleporteze doar atomi, iata ca exista modalitati perfect naturale, spontane care sunt consemnate de foarte mult timp in istorie. Oare protagonistii acestor teleportari reusesc sa acceseze spontan si fara sa fie constienti modalitati naturale aflate la indemana lor? Oare ei folosesc vortexuri (vârtejuri) in miniatura ce le permit sa se teleporteze prin sfidarea legilor spațiului și timpului?

1,945 total views, 0 views today